50

E timpul când sufletul spune că e tânăr si că vârsta nu este decât un număr. Corpul șoptește cu durere că nu mai are așa multă putere. E timpul când ai nevoie de părinți să le ceri un sfat, să le spui rugăminți; dar copiii tăi au mai mare nevoie de tine să le dai și lor, din când în când, sfaturi puține. E timpul când copilăria este lăsată în spate, Pe tobogane uzate prin parcuri uitate; dar bătrânețea este scrisă cu vorbe deșarte, Pe pagini noi, necitite, de carte. E timpul când vrei în lume să călătorești, cu prietenii apropiați la șuete să glumești, să dansezi, să râzi și să te bucuri mereu cu aceiași oameni și mereu în aceleași locuri; dar te bucuri și de clipele puține când poți fi doar tu cu tine. E timpul când oamenii dragi încep să plece ușor, ușor către nemurire si lacrimi uriașe pe obraji marchează această mare despărțire; dar și momentul când ființe mici și drăgălașe apar în viața ta, aducând fericiri uriașe. E timpul când la telefon auzi șoptit, în fiecare dimineață, cuvântul mamei rostit; dar și timpul când grijile apar imediat când copiii tăi nu răspund la apel deîndat. E timpul când ai timp să pui în balanță ce ai făcut bine și ce nu, în viață; dar nu știi dacă ai timp suficient să găsești pentru sufletul tau un moment să repari ceea ce este stricat si astfel, să te simți pe deplin vindecat. E timpul când totul nu mai este așa de clar.....