De douăzeci și unu de ani împreună

Strofa 1 Au trecut douăzeci și unu de ani ca o clipă-n zbor, Cu iubirea drept lumină și speranța drept decor. Horațiu și Simona, mână-n mână au pornit, Construind din vise mari tot ce și-au dorit. N-a fost drumul doar cu soare, au venit și nori grei, Dar iubirea le-a fost casă în furtuni și ani cei răi. Au căzut și s-au ridicat, fără teamă, împreună, Fiind unul pentru altul cer senin și voie bună. Refren Horațiu și Simona, două inimi, un destin, Două suflete unite prin iubire și senin. Douăzeci și unu de ani de luptă, de speranță și curaj, Au clădit o viață-ntreagă, pas cu pas, etaj cu etaj. Iar comoara cea mai mare, darul lor cel mai frumos, Este Mario, băiatul care le-a adus noroc. Fericirea lor se vede în privirea fiecăruia, Fiindcă dragostea adevărată trece peste vremea rea. Strofa 2 Au muncit din greu în viață pentru tot ce au zidit, Fiecare sacrificiu rost și sens a dobândit. N-au numărat nici oboseala, nici lacrimile-n zori, Știind că după orice noapte răsar din nou fiori. Mario le este mândria și lumina din cămin, Pentru el au fost puternici și au mers mereu senin. Au crescut o familie plină de iubire și respect, Unde fiecare clipă are suflet și efect. Bridge Anii trec, dar nu iau farmecul din ochii lor senini, Ci le lasă amintiri și încă mii de dimineți. Cât timp inimile bat pe același legământ, Vor rămâne împreună până la ultimul cuvânt. Refren final Horațiu și Simona, un exemplu de iubit, Cu răbdare și credință totul au înfăptuit. Douăzeci de ani de viață scriși cu lacrimi și cu flori, Cu speranță, cu putere și cu mii de sărbători. Iar povestea lor frumoasă nu se-oprește niciodată, Fiindcă dragostea adevărată este binecuvântată. Mână-n mână vor rămâne, orice drum ar apărea, Căci iubirea lor va dăinui cât va exista o stea.